Inno alla Fòcara di Salvatore Epifani
Inno alla Fòcara di Salvatore Epifani
FòcarArte nizia con i cavalli di Mimmo Paladino
Inno alla Fòcara
di Salvatore Epifani
(adattamento con integrazioni e modifiche del testo “Sant’Antoni te lu fuecu” di LIVIO DE FILIPPI, in IDEM, “Lecce Folk”, Unione Tipografica Lecce, 1979, pp. 55-56)
Ca ci nu nci chioe la nie nu manca (2 volte)
te Sant’Antoni cu lla barba ianca. (2 volte)
Rit: Ahi, ahi, ahi, lu core miu
Miu , miu, miu, lu Sant’Ntoni miu.
Nella, Nella, Nella, Ninà.
Beddra la fòcara e ci la sape fa’. (3° e 4° verso ripetuti 2 volte)
Cu lla capu ’ncafata ’ntra llu cueddru
passa la gente cu llu nasu russu.
Cu se scarfa se fricula le mane
e lu fiatu se face te vapore.
La gente fuce ’nvece cu camina,
eppuru nu la secuta nisciunu.
Ma, datu ca sta mina tramuntana,
tocca pe’ forza cu camini lestu.
Ma pe’ fortuna ete Sant’Antoni,
lu santu te lu puercu e te lu fuecu.
E ’ntra sta chiazza beddra priparata
sta bbarde la fòcara ’mpizzicata.
E a nna bancarella’nturnu a ’nturnu
te puei mangiare lu puercu a llu furnu,
nna fettina rrustuta, cauta cauta,
nnu bicchieri te mieru te l’annata.
La tramuntana te l’ha già scirrata
e la rriscilatura se nn’a sciuta.
Ca te nanni e nannasceni a memoria
se sape ca ogni santu spiccia an gloria.
Te Sant’Antoni ’nnanti maschere e canti
pe’ la felicità te tutti quanti.
Maggiori informazioni https://salvatore-epifani.webnode.it/news/le-quisquiglie-di-oronzo-mazzotta/
rilevatore Ersilio Teifreto